Cazanele Dunării → Imaginează-ți cum Dunărea ia cu asalt muntele, se adâncește până la Porțile de Fier, apoi continuă până în Drobeta Turnu Severin. Se pare ca Dumnezeu a așezat în acest spațiu restrâns o mulțime de minuni ce te lasă fără cuvinte. Irepetabilul spectacol în aer liber, armonia între munte și râu, sălbatic și uman – toate par vechi cât lumea și neatinse totodată.

Chipul lui Decebal sculptat în stâncă → O operă de artă de mărimi impresionante este sculptată în stâncă, în cadrul unui peisaj feeric, acolo unde Carpații întâlnesc Dunărea. Este Chipul lui Decebal, sculptura care este comparabilă ca înălțime cu Statuia Libertății din SUA și, ca timp de lucru și muncă în echipă, cu sculpturile de pe Muntele Rushmore. Dunărea şerpuiește printre stâncile împădurite și, indiferent de anotimp, vei observa tabloul naturii care își schimbă culorile de la verdele intens al verii, la nuanțele ruginii ale toamne. Sculptat în stâncă, Chipul lui Decebal se zărește în locul în care Dunărea are cea mai mare adâncime: 120 de metri.

Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului → Capodoperele marelui Constantin Brâncuși te vor captiva prin simplitatea și puterea lor. Lasă-te purtat în lumea sculpturii și contemplă această spirala ce se înalță spre cer și care simbolizează eternitatea. Ia o pauză, stai lângă ea și lasă-ți mintea să se rătăcească în abisul creației. Explorează alte două opere de artă inconfundabile, create de geniul lui Brâncuși: Masa Tăcerii și Poarta Sărutului. Masa Tăcerii te va invita să te așezi și să meditezi într-un loc de liniște și introspecție. Îndrăznește să treci prin Poarta Sărutului și lasă-ți dragostea să zboare liber.

Podul lui Traian → Fă o plimbare și simte vântul istoriei, află secretele podului lui Apolodor din Damasc! Oare cum au reuşit romanii să devieze cursul Dunării acum 2000 de ani? Pentru construcţia acestui pod, romanii au folosit o gamă variată de materiale şi, bineînţeles, au făcut apel şi la o serie de tehnici cu care erau familiarizaţi. Ingineri din legiunile romane au lucrat după planurile celebrului arhitect, reuşind să finalizeze această construcţie, iar ruinele sale pot fi văzute și astăzi atunci când te plimbi cu barca pe fluviu.

Mănăstirea Cozia → Având ziduri înalte, ca o cetate, Mănăstirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bătrân, o monumentală construcţie, a fost gândită ca necropolă domnească şi reprezintă unul dintre cele mai complexe ansambluri mănăstireşti păstrate în Oltenia. Pe latura estică a mănăstirii a fost amenajat un muzeu, în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte şi podoabe de cult, remarcându-se Evanghelia lui Varlaam din anul 1644 şi Psaltirea în versuri, a lui Dosoftei, din anul 1673.

Peștera Polovragi → Din legende, despre peștera din localitatea Polovragi se știe că ar fi fost casa zeului Zamolxis, sfătuitorul și îndrumătorul geto-dacilor. Sătenii au aflat de la înaintașii lor și cred și acum că peștera ar fi fost folosită pentru a ajunge de pe Cheile Oltețului, prin tuneluri nevăzute și neștiute, direct pe Platoul Padeș, la Cetatea Sarmizegetusa.

Mănăstirea Polovragi → Ca o cetate albă, în nordul Gorjului de sub munte se află Mânăstirea Polovragi, unică în țară datorită picturii pridvorului bisericii. Pictura este deosebit de valoroasă, atât în ceea ce privește iconografia, cât și execuția tehnică. Așezământul monahal este plasat într-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, într-o livadă cu pomi fructiferi și castani comestibili.